Te anunţ cu drag ca tocmai am lansat NOUA mea carte “Iubesc să ne Iubim” – un Ghid de Educaţie Relaţională, care îţi poate fi de mare ajutor şi ţie în construirea unei relaţii mai frumoase, mai fericite şi mai sănătoase.

Citeşte mai jos un fragment din ea iar daca te simti ajutat de el te invit cu drag sa citesti TOATA cartea: 

 

De ce nu-mi pot exprima sentimentele? De ce sunt inchis in mine? De ce nu pot să le arăt celor pe care îi iubesc cu tot sufletul meu, cât de mult îi iubesc? De ce imi ascund sentimentele? De ce sunt dur, rece sau insensibil? De ce, deşi iubesc cu tot sufletul pe cineva, nu pot să-i arăt asta? De ce nu mă pot apropia de persoana respectivă? De ce nu pot avea o relaţie cu ea? De ce o îndepărtez deşi o iubesc atâta? De ce uneori o tratez urât, deşi o iubesc cu tot sufletul meu? De ce nu-mi doresc o relaţie şi prefer singurătatea? De ce nu pot spune ceea ce simt şi gândesc? De ce nu mă “impresionează” nici un el sau o ea şi astfel nu reuşesc să ajung şi eu să iubesc pe cineva şi să am o relaţie? De ce fac lucruri pe care NU mi le doresc de fapt să le fac? Sau de ce nu fac lucruri pe care îmi doresc de fapt să le fac?

De ce, de ce, de ce….? Pentru că….. 🙂

Şi hai să vedem de ce, pentru că, aceste comportamente, deşi sunt condamnate de mulţi, ele totuşi au o explicaţie stiintifica şi psihologică. Mulţi condamnăm aceste comportamente ale celorlalţi doar pentru că pur şi simplu NU le ÎNŢELEGEM. Când o să ajungem să le înţelegem, clar NU le vom mai condamna!

Şi hai să-ţi explic…

Dă-mi voie dragă cititorule să-ţi spun Povestea Vieţii Tale. Sau mai exact dă-mi voie să-ţi explic “fundaţia” pe care se aşează viaţa ta şi la baza căreia se afla aceste comportamente şi multe alte comportamente pe care le ai şi cu adevărat nu ţi-ai dori să le ai.

Păi totul începe în copilăria ta dragă omule. Fundaţia vieţii tale este COPILĂRIA ta. Pe baza “fundaţiei” tale ( a copilăriei) îţi construieşti tot restul vieţii tale.

Cele mai important lucruri în viaţă, care de altfel ne şi construiesc viaţa, sunt EMOŢIILE noastre, precum şi TIPARELE DE GANDIRE. Acestea ne determina Comportamentele (reacţiile şi acţiunile noastre), Deciziile şi Alegerile pe care le facem, iar acestea din urmă ne construiesc viaţa pe care o trăim în prezent. În realitatea NOI suntem cei care ne creăm viaţă şi o facem pe baza TRECUTULUI nostru. Ne construim viaţa pe baza Emoţiilor (pozitive sau traumelor emoţionale) trăite în copilărie şi care se afla încă înmagazinate în mintea subconştientă şi Tiparelor noastre de Gândire care ne-au fost inoculate de ceilalţi (părinţi, bunici, profesori, societate, religii etc) în primii ani de viaţă, când creierul nostru NU a fost pe deplin dezvoltat, astfel că nu a ştiut discerne, nu a ştiut să analizeze şi să facă diferenţa între informaţiile adevărate sau false transmise de ceilalţi şi astfel le-a luat pe toate de BUNE şi şi-a format tipare de gândire pe baza acestor informaţii.

Îţi aduci aminte când ai fost copil şi ai căzut şi te-ai lovit? Îţi aduci aminte că părintele tău (bunic, sau alta persona) ţi-a spus : “las’ că o să-ţi treacă, nu mai plânge”. Îţi aduci aminte când ţi-a murit căţelul sau pisica (sau ai avut o altă suferinţa mare) şi părintele tău ţi-a spus “nu fi trist, vom cumpăra un alt căţel”. Îţi aduci aminte de câte ori ţi s-a spus “nu mai plânge, nu fi trist, nu e frumos să fii furios, nu te mai iubesc dacă ţipi şi eşti furios sau împingi alţi copii, sau dacă eşti rău şi nu te joci cu acest copil”. Vezi tu, prin toate aceste comportamente, părintele tău tot ce a făcut a fost să NU îţi valideze Emoţiile. Să te înveţe că emoţiile tale “negative” nu sunt ok şi că trebuie să ţi le REPRIMI. De fapt, astfel, te-a învăţat cum să-ţi REPRIMI emoţiile. Cum să NU-ŢI dai voie să SIMŢI. Cum să te ÎNCHIZI în tine şi să-ţi creezi BLOCAJE EMOŢIONALE. Cum să devii rece şi insensibil. Cum să îţi creezi un “blocaj” şi să nu mai fi capabil să-ţi exprimi niciodată emoţiile.

Părintele tău NU a făcut asta cu răutate. A făcut-o doar pentru că aşa a fost şi el învăţat de părinţii lui. A făcut-o doar pentru că el nu ştia că şi emoţiile “negative” sunt OK. Ca de fapt, toate emoţiile sunt NORMALE şi că pentru a avea un psihic sănătos, e nevoie să trăim emoţiile exact aşa cum ne vin. Ca şi durerea, suferinţa, furia, frică şi restul emoţiilor ne sunt necesare în procesul evoluţiei noastre, şi că reprimarea lor va duce doar la dezvoltarea diferitelor probleme de natură psihică ca depresie, anxietate, atacuri de panică, tulburări de comportament şi de personalitate etc. Ei nu ştiau că orice emoţie apare în noi, trebuie TRĂITĂ exact aşa cum vine şi apoi lăsată să plece, pentru că doar aşa ne putem elibera cu adevărat de ea, fără a o depozita în subconştient şi a construi acolo un bagaj emoţional negativ, care apoi pe parcursul vieţii noastre ne va “ajuta” doar la construirea unei vieţi nefericite cu multe suferinţe interioare.

Vedeţi cum de mici copii, am fost învăţaţi să ne REPRIMĂM emoţiile, să ni le BLOCĂM şi să nu ne dăm voie să simţim? Acum înţelegeţi de ce de multe ori nu ne putem exprima emoţiile, de ce de multe ori nu le putem arăta celor dragi cât de mult îi iubim? Pentru că de mici copii am fost “setaţi” cum să trăim REPRIMÂND şi BLOCÂND trăirile noastre interioare, emotiile si gandurile noastre.

De multe ori, în copilărie se întâmplă să nu se simţim iubiţi de părinţii noştri, să ne simţim respinşi, neînţeleşi, şi uneori chiar abandonaţi. Atunci când suntem mai mult lăsaţi singuri şi nu ni se acorda timp, ne simţim respinşi şi abandonaţi. Astfel că învăţăm să devenim mai singuratici.

Atunci când am făcut anumite “rele’ copilăreşti, cel mai adesea ni s-a spus “nu te mai iubesc pentru că eşti rău” şi astfel ne-am simţit respinşi, neacceptaţi, abandonaţi, neiubiţi – într-un cuvânt, ne-am simţit extrem de RĂNIŢI. Atunci când părinţii noştri au trebuit să înceapă munca, ne-au dus la creşă sau la gradinita, iar noi ne-am simţit abandonaţi, deoarece nu am putut înţelege cu creierul nostru nedezvoltat de atunci, că de fapt nu ne-au abandonat, astfel că din nou ne-am simţit RĂNIŢI. Atunci când am fost bătuţi sau pedepsiţi pentru “relele” noastre, din nou nu ne-am simţit iubiţi şi ne-am simţit RĂNIŢI. Dacă un părinte a plecat şi a ales să divorţeze, sau dacă a murit subit, iarăşi ne-am simţit abandonaţi şi am trăit o DURERE imensă. Etc, etc. Alte şi alte situaţii grele de viaţă pe care aproape toţi le-am experimentat în copilărie şi care ne-au RĂNIT enorm. Toate aceste răni, (traume emoţionale) s-au întipărit în memoria noastră şi au rămas acolo ascunse şi în ziua de astăzi, şi de acolo ele ne sabotează viaţa. Ne determina fel şi fel de comportamente pe care le avem şi pe care nu ni le înţelegem nici măcar noi şi NU ne-am dori să le avem.

În realitate, atunci când am trăit acele RĂNI cauzate de părinţi (sau cei mult prea dragi nouă) – abandon, respingere, neacceptare, neiubire – creierul nostru, pentru a ne PROTEJA de Suferinţă ( pentru că acesta este rolul creierului nostru – de a ne proteja şi a ne asigura SUPRAVIEŢUIREA) a creat un MECANISM DE APĂRARE contra suferinţei. Astfel că, atunci când creştem mari şi ne aflăm într-o relaţie romantică sau nu numai, sau intalnim pe cineva de care ne indragostim, de multe ori acest Mecanism de Apărare pe care ni l-a construit creierul nostru, intra în funcţiune şi ne sabotează relaţia. Ne face să ne fie teamă să iubim şi să ne deschidem sufletul pentru a nu fi din nou RĂNIŢI ca în copilărie, deoarece când am fost mici copii, iubirea faţă de cele mai dragi fiinţe ale noastre, a fost respinsă, sau neipartasita. Pur şi simplu acest Mecanism de apărare ne creează FRICĂ, tocmai pentru a ne “proteja” de încă o eventuală suferinţă. Astfel ca ajungem sa fugim de Iubire.

În concluzie, toate experintele din copilărie neplăcute prin care ne-am simţit neiubiţi, neînţeleşi, neacceptaţi, respinsi, abandonaţi etc, revin din nou şi din nou în PREZENTUL nostru şi ne fac să ne fie foarte frică de a NU trăi din nou aceste sentimente atât de dureroase pentru noi, astfel că ne determina fel şi fel de comportamente prin care îi tratăm necorespunzător pe cei dragi, pentru a-i îndepărta, pentru că ne este teamă să ne deschidem inima şi să-i iubim pentru a nu fi din nou răniţi ca în copilărie. Fugim INCONŞTIENT de iubire. Pur şi simplu Îi tratăm pe cei dragi cu răceală şi indiferentă, îi respingem, le găsim fel şi fel de defecte pentru a-i ţine la distanţă, nu le arătăm şi nu le spunem ceea ce simţim cu adevărat pentru ei. Unii dintre noi chiar respingem relaţiile, spunându-ne că nu ne dorim relaţii şi neiplicandu-ne în ele.

În realitate, noi suntem creaţi Neurobiologic să trăim în relaţii. Deci, cu toţii ne dorim relaţii. Cu toţii tânjim după a iubi şi a fi iubiţi. Din păcate, rănile noastre din copilărie nevindecate, ne sabotează şi în ziua de azi şi ne determina comportamente prin care ţinem departe Iubirea de noi, pentru a nu fi din nou răniţi.

Dar, aceste răni pot fi vindecate prin CONŞTIENTIZAREA lor şi prin a alege să ne deschidem din nou inima şi să ne dăm voie să Iubim, inclusiv cu riscul de a suferi din nou. E nevoie să ne ducem înapoi în trecut, să ne analizăm copilăria, să o ACCEPTĂM aşa cum a fost, să o iertăm, să o lăsăm în urma noastră şi să ne DESCHIDEM din nou INIMA.

Cu toţii meritam să iubim şi să fim iubiţi. E cel mai frumos lucru. Deschide-ţi INIMA rănită şi las-o să se vindece şi să iubească. Şi TU meriţi sa iubesti si sa fii iubit! <3

Citeşte mai departe în NOUA mea carte “IUBESC SĂ NE IUBIM” pe care tocmai am lansat-o, mai multe informaţii foarte importante despre cum să-ţi construieşti o relaţie mai frumoasă şi mai Sănătoasă! Mai multe detalii despre carte poţi vedea dând clik AICI !!!

– Fragment din NOUA mea carte IUBESC SĂ NE IUBIM –

Noua mea carte “Iubesc să ne iubim” poate fi comandată la nr Tel 0724068328 sau direct de aici AICI

Dacă îţi place conţinutul acestei cărţi şi crezi că ar putea fi de ajutor şi prietenilor tăi, atunci te invit să DISTRIBUI mai departe acest articol!

Îţi mulţumesc!

Cu mult drag,

Camelia Şerban

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

17 − 4 =